…te-ai transforma pentru o zi, în cel mai bun prieten al tău?
Celui mai bun prieten când pică un examen, nu îi spui că e un eșec, nu e bun de nimic și că ar fi mai bine să renunțe, nu-i așa? Ci îl asculți cu atenție, îl îmbrățișezi, îi oferi o vorbă bună și îl încurajezi să facă mai bine data viitoare.
Când cel mai bun prieten al tău nu găsește pe cineva potrivit și eșuează în relații, nu mergi și îi spui „Vezi? Știam eu că nu meriți nimic bun!”, ci din contră, îi ești alături și îi oferi suportul necesar. Să treacă mai ușor și mai blând prin acea situație.
Când prietenul cel mai bun s-a îngrășat câteva kilograme, nu cred că mergi și îi spui: Ia uite ce mai burtă ai! Ești dizgrațios! Hmmm.. trebuie să îți fie rușine să te dezbraci în fața cuiva sau să mergi la plajă! Mai bine te izolezi! Ci îi arăți că ești lângă el, încerci să îi înțelegi nevoile și să îl ajuți cu ce poți pentru a fi într-o formă bună, pe care și-o dorește.
Când prietenul cel mai bun este copleșit de o situație, oare mergi la el și îi spui: foarte bine, plângi, dacă ai fost prost! Niciodată nu faci alegerile bune, mai bine renunți și rămâi singur! Cel mai probabil ești lângă el, îi oferi o mână de ajutor, un umăr de sprijin și îi spui că nu e singur și că ești acolo să îl ajuți să treacă mai ușor prin situația copleșitoare.
Oare când prietenul cel mai bun greșește față de copiii lui, îi spui: uite ce părinte groaznic ești! Cum ai putut face asta? În mod sigur încerci să îi oferi alternative, îi amintești când s-a descurcat de minune ca părinte și câte alte lucruri frumoase și bune a făcut față de copiii săi.
Întrebarea mea pentru tine, astăzi, este… oare tu te comporți cu tine așa cum o faci cu cel mai bun prieten al tău atunci când întâmpină o situație dificilă, eșuează la un examen sau face o greșeală?
Gândește-te la o situație în care ai nevoie sprijin, dar din diferite motive, nu este nimeni alături de tine atunci. Iar tu, în loc să te susții, să îți oferi înțelegerea necesară, începi să te critici, să te tragi de urechi, să te iei la palme și poate chiar și un șut în fund. Dacă nu este nimeni acolo să te susțină sau chiar dacă ește, dar tu ești cel mai aprig dușman, pornit împotriva ta, orice ar face ceilalți este inutil, pentru că nu te vei lăsa ajutat. Iar dacă nu e nimeni acolo și tu te critici și te blamezi, cum crezi că te va ajuta asta să te simți mai bine?
Ce-ar fi dacă, de astăzi, atunci când greșești, eșuezi, te simți copleșit, ai fi cel mai bun prieten al tău? Ce ar fi diferit? Cum te-ai simți? Cum ai reușit să depășești acel moment? Ce ar fi dacă atunci când te frustrează că îți lipsește nu-știu-ce resursă, calitate, te-ai întreba: oare ce alte resurse am și pe care le pot folosi pentru a dobândi ce am nevoie?
Ce ar fi dacă de astăzi, ai deveni cel mai bun prieten al tău? Ai avea ceva de pierdut? Dar ce ai avea, totuși, de câștigat?
Te las cu acest gând și sper ca data viitoare când ai tendința de a fi dur cu tine însuți, să îți amintești aceste rânduri și, cel puțin, să încerci să faci lucrurile diferit!
Să ai o zi blândă cu tine însuți!