Bun, pentru că îmi place să fiu corectă (în primul rând față de mine), o să încep prin a-ți împărtăși faptul că ideea nu este a mea, ci a lui Watzlawick, o figură importantă în domeniul psihologiei, mai ales dacă te pasionează comunicarea. Mâ gândeam zilele acestea la această parte de comunicare și m-am trezit de mai multe ori în interacțiunile mele cu oamenii din jur, fie prieteni, fie clienți, spunând că lumea aceasta ar avea fundamental mai puține probleme dacă am fi învățați (nu întâmplător nu spun “dacă am ști”) să comunicăm eficient cu noi înșine și cu cei din jur.
Ne lipsește uneori sinceritatea și nu pentru că suntem oameni răi, ipocriți sau slabi, ci pentru că nu avem suficient exercițiu. Hai să vezi la ce mă refer: nu ai chef să mai ieși în oraș pentru că ți-ai dat seama că ai nevoie de puțin timp în solitudine, nu din dorința de a te izola, ci din nevoia de a-ți reîncărca bateriile. Și ai nevoie să refuzi oamenii cărora le-ai promis că ieși. Care e primul lucru care îți vine în minte? Adesea, oamenii preferă să spună ceva ce are legătură cu aspectele fizice (mai o durere de stomac, mai un “nu mă simt bine”), care îl pot îngrijora pe celălalt, însă ele nu prea-s de contestat, nu-i așa? Practic, nu prea vedem în jur – nici la familie, nici la prieteni, neapărat o lejeritate de a spune “Hei, nu mai ies pentru că nu am chef și nu are legătură cu tine, adică nu te resping, ci pur și simplu, îmi respect nevoile. Și, da! Ar trebui să fii mândru că am grijă de mine și am încredere suficientă în tine că mă vei, mă auzi și mă înțelegi și mai mult, îmi respecți nevoile. Ei, cum sună? Să vezi cum se simte!
Apoi, ne lipsește asumarea și, din nou, nu din nu-știu-ce-considerente negative, însă de cele mai multe ori… din frică! Ne e frică să nu rănim, să nu fim respinși ulterior. Motiv pentru care poate fi mai greu să spunem adevărul.
Revenind la comunicare. Știu, e mai mult simplu să fantazăm că celălalt ar trebuie să fie disponbil pentru o discuție și mai mult, să o și poată duce, decât să ne gândim că evitarea lui și lipsa de disponibilitate, în sine ne comunică ceva despre el în relație cu noi. Asta dacă ai verificat deja și ai făcut eforturile care țineau de tine să clarifici anumite aspecte și nu te-ai “închis” la primul “nu am chef azi”.
Sunt oameni care ne promit că ne vedem la cafea, dar niciodată nu au timp. Să-ți împărtășesc ceva, din perspectiva unui om care la un moment dar lucra de luni până luni (da, și weekendurile), iar în timpul săptămânii plecam pe la 8-9 de acasă și reveneam la 22-23 de la spital sau de la cabinet, apoi continuam să scriu rapoarte sau să citesc cercetări până la 2-3 dimineața, că timpul nu-l avem, ÎL FACEM. Așa cum spun și grecii (dacă mă știi, probabil că e a “n”-a oară când mă auzi sau citești menționând asta: FAC RĂBDARE. Da, o cam facem, nu prea o avem așa la purtător, pur și simplu. Pe scurt, există oameni ocupați, însă dacă ești o prioritate pentru ei, o vei simți ca atare. Poate că unii oameni se pierd printre priorități și responsabilități și uneori au nevoie să le reamintești că ești acolo și tu, însă dacă persoana spune una și alta face (în limbaj psihologic se cheamă “mesaje duale”) sau nu e congruentă în comunicarea cu tine și la nivel afirmativ spune că “daaa, vreau să ne vedem!” însă faptic, niciodată nu poate sau dacă tu nu te duci către ea, cu atât mai bine pentru celaltă persoană, atunci poate e momentul să înțelegi că prin ceea ce nu îți spune, îți transmite totuși ceva și poate că nu e personal despre tine, însă dacă un om nu te prioritiează (iar tu ai această nevoie, pentru că sunt și relații între oameni care se văd rar și e ok pentru ambele persoane), poate că e momentul să te prioritizezi tu, în relație cu el și fie să îi spui persoanei, fie să pui… stop relației.
Mi-a plăcut mult ideea din carte că noi comunicăm și atunci când nu comunicăm – transmitem faptul că nu vrem să comunicăm. Desigur, nu vorbim aici despre silent treatment, acea formă de manipulare emoțională în relații, în care o persoană încetează, în mod intenționat, comunicarea cu cealaltă persoană. Cum îl recunoști? Implică ignorare, evitare sau refuzul de a intra în conversație sau interacțiune, iar persoana cealaltă “aplică” silent treatment cu scopul de a exercita putere sau de a-l pedepsi pe celălalt. Poate fi folosit pentru a-și exprima furia (nu pentru că așa vrea, ci pentru că de cele mai multe ori, persoana nu are abilitățile necesare pentru a exprima emoții neplăcute într-un mod funcțional), a impune control sau pentru a manipula pe cineva să se comporte într-un anumit fel sau să se simtă vinovat. Adesea, este o modalitate pasiv-agresivă de a aborda conflicte sau probleme într-o relație.
Dacă te interesează să afli mai multe despre comunicare, îți recomand chiar cartea lui Watzlawick, care din păcate, cel puțin la Cărturești, nu e pe stoc, așadar, nu te poți bucura de reducerea de Black Friday, însă o poți comanda sau găsi pe alte site-uri, cu aproximativ 30 lei.
Sper să-ți fie de folos micul meu insight de azi și să te inspire să iei deciziile potrivite pentru tine în relațiile care contează cu adevărat!
Spor la citit!
