Pentru tine…

22 November 2016 By Roxana

…te chinui și pe tine, și pe mine, și pe partenerul meu de viață.

Pentru tine am rămas în relația asta”, spuse părintele pe un ton categoric.

Evident, pentru tine nu înseamnă nici din cauza ta, dar nici datorită ție – e bidirecțional, însă nu ai nevoie de vreo ipoteza de cercetare pentru a-ți da seama către ce direcție se întreaptă acest pentru tine. Iar când arunci o privire în sânul familiei tale, îți dai seama că din cauza ta e de fapt sintagma potrivită – țipete, neînțelegeri, comunicare defectuoasă sau absentă, tensiune, suferință, relații interpersonale alambicate, nevoi nesatisfăcute, obligații.

Dacă a rămas pentru tine, întrebarea este: ce faci realmente pentru mine?

Dacă ai rămas pentru mine, deși tu suferi – nu o faci pentru mine. Dacă nu ți-e bine acolo, deși tu spui că ai rămas pentru mine, atunci mie cum mi-ar putea fi bine?

Curioasă dinamică!

Am rămas pentru tine, spune deja esența: EU am rămas … mai întâi pentru mine. Oamenii nu rămân într-un loc în care nu au nici măcar un beneficiu. Indiferent de forma lui, de cum arată, de ce este. Există.

Mă-ntreb oare, cum se simte această povară pe umerii unui copil de câțiva ani? Căci am văzut chiar și adulți care o duc cu mare, mare dificultate.

Copiii au nevoie să înțeleagă, să fie iubiți și să fie …copiii părinților lor, nu recipientul fricilor și al frustrărilor.

Copiii sunt inocenți și în lumea lor mică întâmpină și ei dificultăți – îi strânge un pantofior, nu le place un ciorap, le-a luat cineva locul în leagăn… E prea mult un „din cauza ta…”. Prea mult.

Data viitoare când vrei să ridici tonul la copilul tău, lasă-te pe vine, să fii la același nivel cu el și privește-l în ochi. Vei vedea lumea lui de la aceeași înălțime și așa îl vei confrunta...desigur, dacă vei mai putea după ce îi vei fi întâlnit privirea plină de …copilărie.

Ia-l în brațe, spune-i că îți pare rău…ș-atât. Asta rezolvă tot, atât timp cât părinții nu uită să fie copii și să-nvețe chiar de la ei.

Post your Comments