O promisiune și consecințele ei

Cu ceva timp în urmă am primit o invitație de la o studentă a facultății de jurnalism, de a scrie despre două cazuri mediatizate ale unor persoane înșelate de o agenție de modelling – așadar, mai jos este o scurtă analiză în funcție de datele despre cele două cazuri.

O relatare a discuțiilor cu două persoane, nu este de ajuns pentru a contura o concluzie general valabilă despre mecanismele care îi aduc pe oameni în situația de a se lăsa înșelați, de asemenea, prin prisma codului etic și deontologic al psihologului, nu voi lansa decât ipoteze (fără a eticheta persoanele în cauză sau a le atribui trăsături de personalitate ori a emite judecăți de valoare) referitor la cele 2 cazuri, cu atât mai mult cu cât nu există un eșantion relevant și o cercetare (scale, teste, chestionare) care să vină în sprijinul afirmațiilor mele.

O analiză cât mai aproape de realitate, ținând cont de volumul de informații despre cele două cazuri – suficient pentru a emite câteva ipoteze, însă nu pentru a reda o concluzie generală, nu se poate face decât plecând de la contextul cultural și socio-economic în care trăim – îmi voi îndrepta atenția de la general către particular. În anul 2015, deși dezvoltarea tehnologiei este în plină ascensiune, accesul la informație este la îndemână, încă ne confruntăm cu mici handicapuri ale regimului trecut – comunismul, iar unul dintre acestea este reprezentat chiar de lipsa de informare, ceea ce exercită o influență majoră asupra deciziilor noastre – astfel, consider că aceasta ar fi o primă ipoteză despre motivele pentru care o persoană este înșelată – așa cum vom vedea, în primul caz, în care studenta nu verifică și nu confruntă clauzele contractuale cu promisiunile verbale.

Mai departe, o a doua ipoteză este legată de conceptul dezvoltat de Maslow – Piramida trebuințelor. Voi menționa mai întâi diferența dintre nevoi și dorințe, întrucât în aceste tipuri de înșelătorie, există șanse ca nevoile nu doar să fie completate de o dorință, ba chiar cele două să fie confundate, din motive ce țin de fiecare persoană. Astfel încât, în cazurile de față, consider că o nevoie de bază și anume siguranța (siguranța resurselor) se află în strânsă legătură cu cea de „stimă” (realizare de sine, stimă de sine) – astfel, tânăra a acționat prin prisma celor două nevoi: pe deoparte dorind să-și mărească veniturile într-un mod decent (evenimentele la care urma să participe erau din sfera modellingului), dar rapid, pe de altă parte având confirmarea indirectă (prin faptul că a fost selectată) că este o femeie cu anumite resurse la nivel fizic – frumoasă, atrăgătoare, fotogenică – de fapt este vorba despre recunoașterea venită din partea altor indivizi (care rezultă în sentimente de putere, prestigiu, acceptare), cât și din respectul de sine, creându-se astfel sentimentul de încredere și competență.

Important de menționat este faptul că nevoile de la baza piramidei sunt comune tuturor indivizilor, sunt mai aproape de instincte – care sunt puternice – un factor important în alegerile pe care le facem sub anumite impulsuri de moment; pe când nevoile din vârful piramidei sunt mai slabe ca intensitate și specifice individului.

piramida-ierarhia-necesitatilor-a-lui-maslow

În continuare, trăsăturile de personalitate (pe care nu le cunoaștem în cazurile de față) joacă un rol important în luarea deciziilor, iar dacă luăm în considerare contextul pe care-l analizăm – și anume, faptul că persoanele care recrutează persoane pentru modelling sunt fie actori (din sursele de pe internet), fie persoane cu o pregătire serioasă în vânzări, negociere și persuasiune, atunci devine mai ușor de înțeles mecanismul care „slăbește” pragmatismul sau îl împiedică să apară acolo unde el este aproape inexistent (la persoanele introverte, submisive – cele care nu știu să spună „Nu”)

O altă ipoteză demnă de luat în considerare este și raportul dintre costuri și beneficii – fiind ușor de observat strategia agenției de modelling – o investiție minimă de 80 lei cu certitudinea (menționată doar la nivel verbal) că vor câștiga cel puțin 200 euro/eveniment.

Pentru a avea o viziune mai clară despre cele două cazuri care mi-au fost prezentate, este nevoie să menționez despre importanța contextului familial, al statutului și al educației celor implicați – date pe care le cunoaștem destul de vag (studii superioare în cazul studentei).

Cum au ajuns cele 2 persoane implicate în această situație – o scurtă analiză pe baza informațiilor pe care le dețin:

Caz 1. Femeie, studentă

–       Nu s-a informat despre clauzele contractului decât după o anumită perioadă

–       Teama de a nu complica situația și stresul aferent

–       Din faptul că nu i-a comunicat familiei ceea ce s-a întâmplat putem deduce că tânăra decide să-și asume responsabilitatea pentru decizia luată sau că nu există un suport real din partea familiei ori că în sânul familiei nu există o comunicare eficientă, iar studenta se poate teme și pentru faptul că va fi judecată de aceștia – ceea ce îi mărește anxietatea atunci când ia în considerare acționarea în judecată a companiei de modelling.

Caz 2. Femeie alături de copilul său

–       Promisiunile celor de la agenție nu-l pot afecta în mod direct pe copil, întrucât la vârsta de 5-6 ani încep să se dezvolte anumite instanțe morale, așadar copilul nu are încă o perspectivă asupra viitorului și a ceea ce ar fi putut urma, însă acest incident poate avea un impact asupra mamei sale, iar răspunsul ei la acest eveniment poate avea repercursiuni asupra copilului, în funcție de starea sa și de modul de interacțiune și comunicare cu cel mic.

–       Pentru copil, nevoia fiziologică și de siguranță sunt cele mai importante – fapt ce confirmă faptul că în fața unei atitudini asertive și mature a mamei, ar putea să nu fie afectat de acest incident.

În concluzie, ținând cont de informațiile furnizate de jurnalist – lipsa de informare, teama studentei însoțite de lipsa de proactivitate rezultată din acest melanj alături de stresul provocat de faptul că ar putea fi urmărită de persoanele din agenție care sunt suspecte de proxenetism (aici intervine iar teoria cost-beneficii referitor la suma pe care a investit-o și a pierdut-o comparativ cu ce ar putea pierde dacă situația s-ar complica)  putem aduce la cunoștință celor care sunt interesați de astfel de colaborări faptul că este responsabilitatea fiecăruia să se informeze despre drepturile și obligațiile pe care le are. Adesea, oamenii greșesc având cele mai bune intenții, cum în cazurile de față ar putea fi: dorința de a-i ajuta pe cei din jur – studenta să-și ajute familia numeroasă, iar mama să-i ofere copilului o experiență în plus la nivel material.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

3 × one =

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.