Lumea prin ochii minții

De ce și cum vedem lucrurile? Poate că nu ți-ai adresat direct această întrebare, dar cu siguranță, au fost momente când cel de lângă tine nu vedea ceea ce vedeai, ba din contră, vedea cu totul altceva. Cum te simțeai? Cum e posibil să vedem lucrurile altfel? Da, oamenii sunt diferiți. Dar cât, cum, când și de ce?

Pentru a putea vedea, avem nevoie de ochi (apoi, de „privire”), de analizatorul vizual – un sistem complex ce înglobează mai multe procese. Existența ochilor constituie o primă condiție. Însă, nu reprezintă totul, deoarece vederea furnizează aproximativ 90% din informațiile asupra mediului înconjurător (diferențierea luminozității, formei și culorii obiectelor, orientarea în spațiu, menținerea echilibrului și atenției). Pe scurt, informația din mediu este reprezentarea bidimensională pe retină. Până aici, totul e logic și firesc.

Analiza și sinteza informațiilor se face cu ajutorul retinei, dar pe lângă aceste detalii, e necesar să ne întrebăm, ce interpretare aducem noi acestor informații? Ochiul procesează informația, dar creierul cum o interpretează? Înțelegem că tot ceea ce vedem nu există neapărat în forma percepută de noi, pentru că imaginea finală este realizată după ce trece prin filtrele analizatorului vizual și mai apoi, prin „filtrul” experiențelor anterioare trăite, de cine altcineva, decât noi înșine?

Ce face ca toate acestea să fie atât de complexe, atunci când subiectul este nimeni altul decât ființa cea mai complexă – omul? Un om este mobil, manipulează obiecte, ia decizii bazate pe simboluri (cuvinte), concepe și execută planuri pentru evenimente neașteptate sau viitoare. Adică, acumulează datele brute despre mediu și mediul lor de organizare astfel încât să obțină o structură coerentă, plină de sens. Ce e omul, dacă nu o ființă însetată de sens?

Ce face ca modul în care să percepem realitatea să fie diferit de modul în care ceilalți o văd, de fapt? Fiecare modalitate senzorială (văz, auz, gust, miros, simț tactil) are atât un organ de simț care transmite informațiile din mediu, cât și un sistem central în creier, care transformă aceste detalii în percepții organizate, într-un model al lumii, pe baza cărui ulterior noi vom lua decizii și vom acționa.

Cum se face că ceva  care a început să ne intereseze în ultima perioadă, pare să fie mai prezent ca niciodată, dar și „întâmplător” în viața noastră? De exemplu, o persoană de care ne-am îndrăgostit? Acum vedem mașini ca a ei (până atunci parcă nu mai exista acea mașină în trafic), vedem prenumele său în reclame, simțim mirosul parfumului ei mai frecvent în jurul nostru. Când devenim interesați de ceva anume, aducem, inconștient, dar voit cumva, în pragul atenției, nevoia noastră. Percepția nu joacă un rol important doar în procesarea informațiilor, ci și în abandonarea lor, cu ajutorul atenției, identificând obiectele de interes, observându-le caracteristicile și, în cele din urmă, filtrându-le – ce avem nevoie și ce nu. Ce rămâne și ce dăm deoparte?

Cum se explică din punct de vedere neuropsihologic acest fapt? Prin existența anumitor neuroni corticali, numiți și detectori de trăsături care se activează la prezența anumitor stimuli în regiunile retinei (linii drepte, curbe). Analizele pe care sistemul vizual le face înainte de a-i „oferi” conștiinței rezultatul final, sunt influențate și de ceea ce avem deja stocat în memorie, făcând astfel o comparație a ceea ce este cu ceea ce a fost. Adică ce ar putea fi, nu ceea ce chiar este în realitate. Simplu, dar subtil, nu-i așa? Frumos ne mai înșelăm singuri, uneori, tot mai mereu.

Avem nevoie de ochi – analizatorul vizual, să fie funcțional, avem nevoie de atenție, pe care să o îndreptăm către ceea ce ne interesează, de memorie pentru a avea o fundație pe care să clădim informațiile noi, dar ce ne scapă, pentru acele situații în care, de exemplu ne este foarte foame, iar un întreg ospăț pentru cel puțin trei persoane pare să nu fie de ajuns pentru noi, în acele momente? Da, ceea ce este poate definitoriu este chiar contextul.

Analizatorii ne vin în ajutor pentru a procesa informațiile brute (procese ascendente), dar și informațiile „biasate” de cunoștințele, experiența și așteptările noastre. Așteptări? Da, „confirmări tacite” sau „contracte mutuale”, pe care le facem de capul nostru, fără contribuția celuilalt, ci doar pe baza experiențelor anterioare care au construit o expectație intensă, indiferent de cât de puține informații avem la dispoziție. Evident, când contextul este inadecvat și obiectul este ambiguu, percepția poate fi afectată, aflându-se departe de realitate. Dacă ți se face o surpriză cu regularitate, în fiecare joi, de exemplu, creierul tău va funcționa ca-n experimentul lui Pavlov – joia va „saliva” după „recompensă”, chiar dacă ție nu ți-a spus nimeni și mai mult, nu există nicio posibilitate ca după șapte joi în care ți s-a „gâdilat” mintea cu surprize, iată în această joi, nici vorbă de vreo surpriză. Ce faci? Ce alegi să faci? Te superi? Dacă da, te superi și mai mult dacă-ți spun că e …problema ta și că n-are de-a face cu celălalt? Să trecem mai departe la lucruri serioase.

Interesant este faptul că uneori preferințele pentru anumite obiecte, locuri, persoane sau activități nu se formează neapărat prin creșterea sensibilității la cele cunoscute deja, ci mai degrabă prin reducerea sensibilității la cele necunoscute. Tu cum traduci asta în viața ta? E un paradox, dar cumva pare să fie destul de prezent și cunoscut de fiecare dintre noi. Percepția este ghidată de gândire și mediată de cuvânt (omul percepe gândind și gândește percepând), iar relevanța ei este condiționată de dinamica structurilor cognitive și motivaționale ale subiectului (cu alte cuvinte, ceea ce vezi, depinde și de ceea ce cunoști deja, dar mai ales de motivația ta).

Teme de gândire:

1. Durerea nu e opțională, însă suferința da. Te-ai lovit la un deget, te doare, dar nu e nevoie să te plângi trei luni.

2. Când te-a durut ultima dată capul? Dar un gând? Cum e posibil să te doară ceva care nu există fizic? Așteptări, iluzii?

3. Tu cum te vezi prin ochii minții tale? Îți place ceea ce vezi? Ce experiențe anterioare, ce oameni din viața ta, au contribuit la imaginea a ceea ce reprezinți tu azi?

4. Cât de ușor te adaptezi la situațiile noi și cât de strâns stai agățat de trecut și de ceea ce-ți oferă confort?

5. Ce nu vrei să vezi, chiar și atunci când îți intră-n ochi?

Pentru curioși (experimente și documentar):

Gestaliștii afirmă că „întregul este diferit de suma părților componente”.

Tu ce vezi?

triangle_illusion

Un triunghi sau trei cercuri independente din care lipsește un sfert?

——————————————————————————————————-

Citește cu voce tare textul din fiecare triunghi:

Ce-a ieșit? Ai spus Paris in the the spring? Sau Paris in the spring? 🙂

——————————————————————————————————————————

Care dintre cele două drepte este mai lungă?


Perception

Ambele au aceeași lungime, creierul te-nșeală din cauza poziției unghiurilor care se află la capătul fiecărei drepte.

—————————————————————————————–

———————————————————————————————–

Câte picioare are elefantul? Tu știi că 4. Dar câte vezi?

———————————————————————————————————

————————————————————————————————————

perception

————————————————————————————————————-

Te-ai gândit vreodată că obiectele, experiențele, oamenii pe care îi privești, îi vezi așa cum alegi tu, nu cum sunt ei, de fapt?

images

—————————————————————————————————————————————————————–
Iată un experiment drăguț ca să vezi ce ușor poate fi mintea indusă în eroare (efectul McGurk, 1976):

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=tjFxMKEkGjE&w=420&h=315]

The Monkey Business Illusion

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=IGQmdoK_ZfY&w=560&h=315]

Ames Room Illusion

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=vhoSqSHMIAc&w=420&h=315]

Tu cum te percepi?

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=sPZ0N4HdYYA&w=560&h=315]

Pill or Perception? (documentar)

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=2xpSGgk5588&w=560&h=315]

———————————————————————————————————————————–

P.S. Ceea ce vezi, nu e ceea ce crezi că ar putea fi.

Bibliografie:

Cârmaciu, R., Ciornei, C., Niculescu, Th. C., Niță, C.,  Sălăvăstru, C., & Voiculescu, B. (2009). Anatomia și fiziologia omului. Compendiu. București, Editura Corint.

Dănăilă, L., Golu, M. (2006). Tratat de neuropsihologie(vol.2). București, Editura Medicală.

Fredrickson, B. L., Loftus, G. R., Nolen-Hoeksema, S., & Smith, E. E(2005). Atkinson & Hilgard. Introducere în psihologie (ediția a XIV-a). București, Editura Tehnică 55.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.