sau despre acceptare și împăcare cu tine însuți. Deși acest articol este inspirat de o situație personală, am convingerea că poate avea un impact și la nivel profesional, pentru practica mea. Când m-am gândit să scriu acest articol am avut în minte faptul că uneori regretele după pierderea unei persoane (fizic, nu doar relațional), devin copleșitoare atunci când au rămas lucruri nespuse și nefăcute în relație cu celălalt, atât timp cât era în viață. Am observat că oamenii care se bucură de cei dragi cât mai bine (nu neapărat mult), trăiesc diferit regretul după pierderea acelei persoane. Cu mai multă împăcare, chiar dacă durerea există și e firească. Se numește doliu.
În acest articol te poți aștepta să înțelegi mai multe despre relația dintre acceptare și sănătatea mintală, dar și despre cum poți face diferit lucrurile atunci când îi ai pe cei dragi alături, în viață. Desigur, sunt multe motive și situații, ba chiar și decizii care ne pot face să regretăm, însă astăzi te invit să rămânem la regretul care apare nu neapărat din cauza pierderii unei persoane, ci mai degrabă din cauza pierderii șansei de a spune sau a face ceva ce poate nu am îndrăznit, nu am știut cum să facem sau… am crezut că mai e timp.
Am ales să scriu articolul pentru că regretul te poate influența să rămâi agățat în trecut, copleșit de vinovăție și ce-ar-fi-fost-dacă, furându-ți prezentul. E important să înțelegi ce ai nevoie să faci pentru a te împăca și accepta situația, dar la fel de necesar este și să te concentrezi pe ce mai poți face pentru tine când pentru celălalt nu mai ai nicio ocazie să o faci. Și mai mult, pare-se că nu ceea ce am făcut ne doare, ci mai mult ceea ce nu am reușit să facem.
Această iluzie a faptului că lucrurile puteau fi diferite nu reprezintă o garanție că în realitate ar fi fost așa cum imaginăm noi. Iar asta este partea cea mai inocentă a regretului, în timp ce partea care ne afectează cel mai mult este vinovăția resimțită în raport cu această iluzie. Poate că ai pierdut și tu pe cineva drag înainte să îi spui exact de simți pentru acea persoană, iar asta te-a măcinat ani la rând. Poate că ai pierdut pe cineva pe care îl luai ca atare, iar atunci când a dispărut de pe scena vieții, ai realizat tot ce ai fi putut face, dar n-ai făcut.
Când devine regretul nociv și ne afectează sănătatea mintală?
Atunci când ruminăm (ne gândim obsesiv) și ne învinovățim pentru ceea ce am făcut sau n-am făcut și rămânem în negocieri constante cu trecutul care nu mai este, în timp ce dăm cu piciorul prezentului. Timp în care prezentul în care nu mai suntem ancorați devine trecut, iar regretul se intensifică pentru că ne dăm seama că nu doar trecutul nu-l mai putem schimba, dar nici asupra prezentului nu mai avem niciun control. Ceea ce, în mod automat, va afecta viitorul, care se contruiește din cele două. Dacă aceste stări cognitive și emoționale se transformă într-un pattern repetitiv îți poate afecta chiar și stima stima de sine și într-un final poate duce la depresie.
Care este partea bună a regretului? Dacă accepți că ai făcut atât cât ai știut și ai putut la momentul respectiv și înveți cum poți face diferit în alte relații, atunci obiectivul este atins. Vei merge mai departe cu înțelepciune și inspirat de lucrurile pe care le-ai fi putut face mai bine. Vei face schimbările necesare în relație cu oamenii care chiar contează pentru tine și te vei lăsa inspirat de greșelile din trecut, în loc să te lași consumat de ele. La ce bun?
Care poate fi funcția regretului și cum ne poate inspira la mai bine?
- ne ajută să ne conectăm mai bine cu lumea înconjurătoare
- ne provoacă să evităm anumite greșeli
- ne inspiră să înțelegem ce putem face mai bine
- ne susține să abordăm situații și oameni într-un mod proactiv, plăcut și eficient
Sunt oameni care păstrează cele mai frumoase cuvinte și cele mai plăcute emoții pentru mai târziu, iar acel mai târziu devine, în unele cazuri… niciodată. Uneori ne luăm cu rutina, alteori cu frica și în cele din urmă ajungem la regret. Nu e bai, cumva avem nevoie să trăim cu iluzia aceasta a permanentului oferită de momentul prezent, însă o viață împăcată presupune îmbinarea armonioasă a celor două – iminența morții și iluzia nemuririi. Să te bucuri de momentul prezent ca și cum ar fi tot ce ai și să speri că el se va replica și în momentele imediate.
Cum poți gestiona mai bine vinovăția pe care o simți din cauza regretelor? Poate că nu știi despre mine prea multe, dar îți mărturisesc că îmi place să ofer și soluții atunci când identific o problemă, așa că îți las câteva idei mai jos despre cum să faci mai bine data viitoare sau… chiar acum dacă ai ocazia.
Conștientizează partea bună a regretului – este modul creierului de a ne ajuta să supraviețuim cântărind mereu alegerile și deciziile noastre, pentru a reduce consecințele neplăcute
Dacă nu (mai) poți schimba nimic în trecut, fă un exercițiu de eliberare și acceptare pentru prezent – poate chiar să iei o foaie de hârtie pe care să scrii (te va ajuta să externalizezi), să lași acolo ceea ce încă doare, să scrii ce lecție îți poți lua din acea situație și să notezi ce ai putea face diferit în relație cu alți oameni importanți din viața ta.
Analizează cât mai obiectiv situația care te face să te învinovățești – uneori avem tendința să fim mai duri cu noi decât e cazul; întreabă-te dacă ai fi avut la dispoziție anumite resurse, abilități, dacă ai fi acționat la fel. Uneori nu realizăm că am făcut, de fapt, atât cât am putut și am știut și că nu a fost o chestiune de voință.
Găsește un titlu sau o idee pe care o poți reformula într-un mod pozitiv pentru greșeala care te face să regreți – poate fi legat de ce ai învățat despre tine însuți: despre valorile tale, despre punctele vulnerabile și despre ce poți îmbunătăți pe viitor. În loc să îți pui o etichetă de valoare – “sunt o persoană groaznică”, te poți concentra pe ceea ce poți face mai bine pentru a merge mai departe așa cum ți-ai fi dorit să acționezi în trecut.
Dacă este ceva ce nu ai făcut în trecut, știi foarte bine că nu te mai poți întoarce acolo. Așadar, te invit să nu întorci spatele prezentului și să compensezi aici și acum cu ceea ce nu ai reușit să faci atunci și acolo. Indiferent de ce s-a întâmplat în trecutul tău, ai un prezent la dispoziție care te poate ajuta să te (re)definești și care îți oferă oportunitatea de a face alegeri mai bune pentru a-ți construi viitorul într-un mod diferit.
În loc de încheiere – regretul e bun atât timp cât te inspiră să faci lucrurile mai bine și nu te ține prizonier în “ce-am făcut” și “ce-ar fi fost dacă”.
Chiar așa, tu cui nu i-ai spus încă “Te iubesc” sau tot ce reprezintă pentru tine, înainte ca aceste cuvinte să-ți rămână pe vârful limbii pentru că… nu mai ai cui să le spui?
Cu gând blând, r