SENTINȚĂ PE VIAȚĂ: De astăzi, nu mai ești copilul meu!

Se ia o gumă de șters și modifici chipul copilului tău până se transformă așa cum îți place – doar e un simplu desen pe-o foaie până la urmă, iar dacă nu-i perfect, desigur, este dreptul tău (tu ești creatorul operei) să-l ștergi până reușești exact ce ți-ai propus. Sau poate, faci la fel cum face un copil frustrat, certat la un moment dat de învățătoare că a desenat urât și iei foaia, o rupi sau o mototolești, în cele din urmă … o arunci – la ce bun să o păstrezi când tu mai ai atâtea foi albe. Copilul desenul următor, vă rog. Apoi, dacă mai ai chef de vreun copil desen perfect, te apuci iar. Dacă nu, mai aștepți. Din gama “eu te-am făcut, eu te omor” sau pe principiul “copilul îşi alege familia în care să se nască” – a 2a aproape imposibil de demonstrat, la fel de aberant este şi „de azi, îți anulez cumva ADN-ul, experiența şi gata. Nu mai eşti copilul meu.” Când faci asta, în calitate de dumnezeu Părinte? Atunci când copilul nu mai coreăspunde de cerințelor părinților. Desigur, copiii sunt făcuți pentru de părinți. Ce poate fi atât de grav încât să vrei să îți ucizi copilul la nivel emoțional? Droguri, alcool, prostituție, homosexualitate? Când ai făcut copilul ai luat în calcul doar scenariul de nota 10, nu? Frumos, deștept și devreme acasă. În care copilul n-are voie să joace un rol mai prejos decât Radu Beligan, cu toate că experiența lui pe aici e doar de câțiva ani, nu zeci de ani…

Eşti supărat ca e barman? Te-ai gândit vreodată ca îi place interacțiunea cu oamenii şi îi place să lucreze într un spațiu mai liber, în care constrângerile nu prea există? Ca îi place să distreze alți oameni? Să se joace combinând diverse băuturi făcând spectacol cu sticle în aer? Se confundă adesea granița dintre ce vreau eu pentru tine cu ce vrei tu pentru tine, adesea din cauza mirajului „eu știu mai bine…”.

Îți cunoști copilul? Când l-ai întrebat ultima dată: ȚIE ce ÎȚI place să faci? Ce te face să zâmbești? Ce te bucură? Ce nevoi ai?

Ai răbdare dacă te privește încurcat, așa cum ție îți e dificil să faci asta, el poate nu e obișnuit și nu știe cum să reacționeze. E uman, toți facem astfel în fața unor situații noi.

Ce te face să crezi că o rană emoțională nu lasă urme? Crezi că dacă nu laşi vânătăi pe trup, ele nu există?

Realitatea poate fi schimbată doar atunci cand o vedem așa cum este. Iar ea este uneori dură. Foarte dură.

Nimic nu e de condamnat, dar aproape totul poate fi reparat si totul …absolut totul iertat…

Deși, poate că atunci când eu te-am făcut, nu te-am întrebat: îți dorești să vii în această familie? Îți dorești să fiu tatăl sau mama ta?

Ce îi spui copilului? Nu mai ești copilul meu. Niște vorbe, ok.

Ce îi transmiți copilului tău? Respingere, frustrare, tristețeDoar niște emoții, niște sentimente.

Înainte de a-i spune ceva, gândește-te ce aude el, cum se simte și …unde vrei să ajungi. Gândește-te cum ți se vede chipul mutilat de furie prin ochii fragezi ai copilului tău…

poate că așa …
11652199_10200522776710032_455188423_nsau … așa.  11656170_10200522776830035_959502565_o

Da, din spatele monitorului, în acest context, poate fi de râs deși din fața copilului tău … e de plâns.

P.S. Te-ai gândit vreodată ce gust au cuvintele tale? Gustă-le tu, așa cum faci cu supa, înainte de a-ți hrăni jigni copilul. 

Corpul copilului se hrănește cu supă, pe când mintea cu …emoții. Ai hrană pentru orice tip de …foame?

P.S. Mami, tati, de astăzi copilul cui sunt? Al nimănui?

11328894_932163440140479_391786265_n 11664040_10200522776670031_932782808_o 11667016_10200522776630030_1238860842_n verbal abuse

[youtube https://www.youtube.com/watch?v=1G7nohXboIc&w=560&h=315]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.