Alo? Bună ziua, numele meu este Maria și îmi doresc să mă simt utilă. Deși singurul impediment este vârsta, se pare că este îndeajuns pentru a nu putea oferi ceea ce știu, ceea ce pot, ceea ce iubesc, ceea ce ar fi de folos unor oameni aflați în suferință.
Ah, am uitat să menționez – în curând voi împlini 60 ani. Dar, mă simt în putere. Greșesc? Nu vreau să mă bucur de pensie, vreau să mă bucur de forța pe care încă o mai am. Motivația mea? Prea puțin financiară.
Mi-ar plăcea să ne cunoaștem pentru a lucra împreună.
Sunt o persoană activă și iubesc ceea ce fac, deși vârsta poate nu mă recomandă 100%, este un impediment nesemnificativ, întrucât priceperea și pasiunea pentru profesia mea sunt elementele care stau la baza colaborării pe care am putea-o încheia. Dacă aveți deschidere să ne cunoaștem, vă stau la dispoziție.
Printre avantajele angajării mele – această alegere este strict din pasiune și dorința de a practica, mai mult, sunt interesată de o colaborare de lungă durată – oferind astfel stabilitate, integrată într-o echipă, mai ales că o persoană de vârsta mea are șanse reduse de integrare socială.
Sunt colegi de-ai mei pe care singurul lucru care-i recomandă este vârsta. Cine stabilește criteriile pentru persoana potrivită? Un număr? Ce păcat!
Pe scurt, îmi doresc să ies din casă, să ofer ceea ce știu și pot, să mă bucur de oameni, de rezultate și să fiu răsplătită puțin peste infima pensie care parcă sfidează cei peste 35 de ani de muncă, în condiții nu chiar bune.
P.S.: Iubesc oamenii, iubesc viața. Vreau să trăiesc! Să mă bucur! Ce-i mai important decât asta?
Cu deosebită stimă, o pensionară pe nume Maria. Dornică de muncă, dar condamnată la handicap – mai ales, emoțional.