Ce vrei să trăiești?
Cu cine vrei să trăiești?
Cum vrei să trăiești?
Cam așa începe un proces de schimbare. Prin niște întrebări fundamentale care zguduie răspunsurile în tine. Care e motivul ăla pentru care dimineața merită să stai drept? Care e gândul ăla bun cu care mergi seara la culcare cu drag de-a întâmpina ziua următoare?
Avem tendința să-nfulecăm oameni, zile, emoții, experiențe atât de tare încât ne miră când ne află vreo diaree fix în mijlocul vieții sau trăim constipați, scremându-ne la fiecare pas. Avem tot felul de tendințe, doar pentru că nu ne-nvață nimeni să savurăm “mâncă tăt dîn farfurie!” ci doar să umplem burțile, uneori cu ce o fi, cum o fi, cât mai mult, cât mai tot, ne place, nu ne place. Ș-apoi ne mirăm de ce ne doare burta, inima, sufletu’.
Pentru ce vrei să “faci umbră, pământului”? Dacă totuși trebuie să “dai vrabia din mână, pe cioara de pe gard?!”. Dacă mai bine mai târziu decât niciodată e anulat de niciodată să nu spui niciodată și niciodată devine ceea ce este – niciodată? Dacă unde nu-i cap, vai de picioare? Și cum să le legi, totuși? Și știi că minciuna are picioare scurte, așadar, cât să te minți că ești bine? Că merge și așa?
Orice ar fi… cum îți așterni așa dormi.
Bună dimineața!