Cum funcționezi în fața provocărilor?

Cum funcționezi în fața provocărilor?

Limite și resurse.

           A-ți asuma riscuri nu înseamnă neapărat a te pune în pericol, ci mai degrabă a te pune în contact cu limitele tale. Ieșirea din zona de confort reprezintă o confruntare și o explorare deopotrivă – iar necunoscutul vine la pachet cu o serie de emoții și reacții.

Dacă organismul uman ar fi o mașină, motorul acesteia ar fi emoția. Reacțiile ar fi combustibilul – creșterea pulsului, transpirația, vigilența “luptă sau fugi”, Iar percepția ar putea fi cheia cu care pornești mașina.

Emoția asociată schimbării este frica, iar pentru o înțelegere cât mai bună a modului său de funcționare este necesar să-i cunoaștem “originea” – amigdala, aceasta este esențială în decodificarea emoțiilor, în special a stimulilor ce pot constitui o amenințare și controlează reacțiile autonome asociate excitației sexuale. Practic, este un circuit rapid între stimuli și nucleul amigdalian, semnalele de la ochi și urechi ajungând la amigdala înainte de a ajunge la neocortex (partea rațională a creierului). Cum funcționează? În hipocamp (responsabil de stocarea amintirilor) se identifică stimulul, pe baza informațiilor deja memorate. Amigdala este paznicul organismului nostru, fiind mereu atentă la ce se întâmplă în mediu, gata să declanșeze reacții pe măsura amenințărilor identificate. Pe scurt, frica este un mecanism inconștient, rapid, de alertare a creierului despre posibilitatea unei amenințări – până aici, totul are un rol eficient în supraviețuirea noastră. Dar de unde până unde ne ajută și când ne împiedică?

Înțelegerea faptului că în spatele comportamentului nostru funcționează mecanisme biologice, ne ajută să fim totodată mai blânzi cu noi înșine și, mai ales, realiști cu modul în care putem interveni asupra unor reacții pe care dorim să le ameliorăm.

A face o schimbare presupune faptul că ai sesizat ceea ce nu funcționează la parametri optimi și vrei să îmbunătățești, apoi realizezi un plan de acțiune pe care-l vei urma pas cu pas, atingând pe rând obiectivele pe care ți le-ai propus. În plan ideal, astfel ar trebui să fie, însă în plan real arată astfel: situație de criză + neputință = ?!. Acesta este momentul în care începe reconfigurarea traseului.

Ca sistem de supraviețuire, dacă vrei să înfrunți frica este necesar să conștientizezi sursa acesteia să cunoști harta teritoriului pe care călătorești, altfel, un drum total necunoscut, plin de gropi, care mai este și întunecat nu face altceva decât să te epuizeze, atunci când te temi fără să știi de ce și consumi energie inutil, pe care ai putea s-o investești în acțiunea pe care dorești să o faci.

Pe lângă acest circuit al fricii, atunci când vrem să facem o schimbare în viața noastră, în afară de ceea ce se întâmplă în creierul nostru – crearea unor rețele neuronale, este nevoie și de o implicare activă caracterizată de consecvență: confruntarea celor din jur – respecți limite și le impui indirect, în același timp.

Prin lărgirea ariei de confort în care ne simțim în siguranță, vom dobândi noi atitudini și vom experimenta noi moduri de a fi, ceea ce va întări încrederea în sine și sentimentul de putință. Având permanent obiectivul clar în minte, stabilind pașii pe care este necesar să îi parcurgem și identificând emoțiile pe care le simțim, vom fi mult mai stăpâni pe reacțiile noastre atunci când ne aflăm într-o situație nouă, care nu are niciun element periculos în sine, însă este percepută astfel strict prin prisma noutății sale. Interesant este faptul că uneori preferințele pentru anumite obiecte, locuri, persoane sau activități nu se formează neapărat prin creșterea sensibilității la cele cunoscute deja, ci mai degrabă prin reducerea sensibilității la cele necunoscute. La ce te duce asta cu gândul legat de alimentația ta?

Pentru că orice schimbare are nevoie de implicarea ta, iată un instrument care să fie chiar primul pas către obiectivul tău:

O listă cu 7 obiective, iar pentru fiecare o frică și cum te simți dacă le atingi. Închide ochii în fața a ceea ce știi deja și deschide-i larg în fața necunoscutului – căci adesea vedem în nou ceea ce știm deja, fără să îi acordăm șansa de a ne arăta ce are de oferit, fără să-l biasăm cu fricile și amintirile noastre.

Zi Obiectiv –acțiune nouă Frică Cum mă simt dacă…
…am reușit. cum mă bucur? …nu am reușit. ce schimb?
1. Luni
2. Marți
3. Miercuri
4. Joi
5. Vineri
6. Sâmbătă
7. Duminică

Pentru că metaforele reușesc să atingă părți din noi care aparent sunt de nepătruns, te invit să citești metafora vulturului pentru a-ți îmbogăți perspectiva asupra schimbării – timp, răbdare, decizie și alegere.

În specia vulturilor, vulturul pleșuv trăiește cel mai mult. Cuiburile, foarte mari și solide, le construiește în vârful copacilor, iar femela depune în ele anual – la începutul lunii aprilie – 2 sau 3 ouă. Deoarece sunt pasări familiste (vulturii își aleg partenerul pe viață), cuibul este reconstruit în fiecare an, ambii părinți adăugând mereu crenguțe, frunze și bețigașe pentru a-l întări. 

         Astfel, pe durata întregii vieți a unei perechi de vulturi (care poate fi de până la 30-35 de ani), un cuib refăcut de la an la an poate ajunge la un diametru de chiar 2 metri și o greutate de până la 450 kg. 

Vulturul pleșuv poate atinge vârsta de 70 de ani. Dar pentru a ajunge la acest punct, el trebuie să ia o decizie grea. In jurul a 40 de ani unghiile lui lungi si flexibile nu mai sunt capabile să-i care prada. Ciocul puternic și ascuțit i se încovoaie. Aripile-i grele și îmbătrânite de ani și de grosimea penelor îi înfrânează și-i nădușesc mușchii pieptului, îngreunându-i astfel zborul. De regulă, el poate zbura 300 km fără oprire, cu viteze care ajung și la 180 km/oră, atunci când coboară aproape vertical pentru a înhăța peștii din apă.Și atunci vulturul are 2 opțiuni: să moară sau să treacă printr-un dureros proces de transformare timp de 150 de zile. Procesul îi cere vulturului să zboare în vârf de munte într-un nou cuib. Acolo el își lovește continuu ciocul încovoiat până acesta se rupe. După ce își rupe ciocul, așteaptă să îi crească cel nou, apoi își smulge unghiile. Cand noile unghii apar, începe să-și smulgă penele îmbătrânite. Și apoi, după 5 luni, vulturul își reia falnicul zbor pentru care a fost creat și pentru care trăiește. Încă 30 de ani!