Arhitectura gândurilor

Știi, o dărâmă gândul că …

astfel începe o convorbire telefonică despre un om care pare a fi la capătul puterilor, cel puțin în percepția familiei. Și deși este vorba despre cineva concret, acel cineva ar putea fi oricare dintre noi. Pentru că viața este imprevizibilă și noi nu suntem pregătiți 100%, tot timpul, pentru orice s-ar întâmpla. Referitor la limbaj – sunt niște cuvinte. Însă ce exprimă ele? Dacă ne imaginăm – fizic, ce putere ar trebui să aibă un gând, astfel încât să dărâme un organism atât de complex cum e cel uman? Cât de greu să fie un gând nevăzut, dar mai ales …nespus? Cum se acumulează, de fapt, greutatea?

Când ne dărâmă gândurile?

Atunci când avem o fundație șubredă ori când le lăsăm să se adune …prea mult? În funcție de cauză, se contruiește planul de lucruobiective, strategii, evaluare. Dacă avem o fundație șubredă, atunci să evaluăm procesul de consolidare – unde mai exact, cum, ce materiale, la ce constructor specializat apelăm. Dacă am adunat prea mult – de căutat supapa sau modalitatea de a le tria și apoi recicla. Ce e util și păstrăm, ce nu e și lăsăm deoparte. Căci adesea, când se adună prea mult și nu mai ies pe gură, dar ies pe piele sau prin corp ori prin aparente boli psihice, se pierd pe acolo și lucruri benefice nouă, dar devin cumva acul din caru’ cu fân. Iar când se adună prea multe și obosești teribil, de unde energie să mai cauți acul? Greu. Și-atunci, poate mai degrabă ar putea fi de folos să triezi fânul și eventual să găsești apoi și acul. Răbdare.

Cum ne ridicăm?

Pas cu pas. E musai! Căci un organism slăbit, dornic să fie ca-nainte, făcând un pas mare sau mai mulți mici și repezi poate fi o altă amenințare, în mod agresiv, asupra unui organism deja vulnerabil. Iar acesta este ultimul lucru de dorit. Orice fundație și orice triere se face cu grijă, răbdare și atenție. Dacă vorbim despre o fundație, oare cum ar arăta un castel în a cărui fundație aruncăm nerăbdători cărămizi, fără a avea grijă de a uni cât mai solid fiecare cărămidă cu celelalte? Fără a măsura și a pune cimentul la îmbinarea lor? Dar atunci când avem nevoie să facem curățenie într-o cameră în care în ultimii 8 ani doar am acumulat? Și în care printre notițe nesemnificative avem și contractul casei sau analize medicale? Este necesar să le luăm pe fiecare în parte, să ne uităm la ele și eventual chiar să reciclăm hârtiile, punându-le într-un sac separat.

Știi, de fapt, ne dărâmă…

Nu ne dărâmă un gând. El poate fi picătura care umple paharul. Ne dărâmă ani la rând în care nu am exprimat, am spus DA celorlalți și NU nouă, nu am pus limite sănătoase între nevoile noastre și ale celorlalți, în care am adunat în noi și frici, și furie, și vinoăvăție, fără să ne dăm voie să ne odihnim, să spunem nu mai pot, nu știu, nu mai vreau… Ne dărâmă atunci când confundăm faptul că am obosit cu credința noastră că nu suntem capabili. Și-n loc să ne odihnim, ne apucăm să turăm motorul, fără să verificăm – oare mai avem benzină suficientă?

Gânduri .. ușoare,

Roxana

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.